10 August 2017 - Miriam Guia

Când vorbim despre viaţă putem să vorbim despre mai multe aspecte, dar haideţi să privim viaţa ca o călătorie, iar pe noi să ne vedem nişte simpli călători.
Poate fi vorba despre o călătorie mai lungă sau mai scurtă, cu obstacole, cu voie bună, cu cer senin sau cu ploi, iar în final cu o destinaţie. Începutul călătoriei este oarecum tainic, nu noi ne-am luat biletele de călătorie, ci Dumnezeu a hotărât să venim în lumea aceasta şi ne-a dat instrucţiunile necesare pentru a ajunge teferi la destinaţie. De atunci tot călătorim şi fiecare zi este o provocare. Nu am ştiut ce ne aşteaptă, nu am ştiut prin ce locuri vom trece, dar un lucru era cert şi anume că Dumnezeu ne-a spus că ne aşteaptă la final, dar mai mult decât atât că va fi cu noi în fiecare zi a călătoriei. În drumul nostru înspre ţintă ne-am întâlnit cu alţi călători şi ne-am hotărât să înaintăm împreună, ajutându-ne unii pe alţii, dar datorită faptului că deja călătoria a devenit o rutină pentru noi, am încetat să mai fim la fel de preocupaţi de final, precum eram la început. De-a lungul drumului am poposit şi ne-am gândit să strângem câteva bogăţii, uitând că Marele Ghid ne-a promis bogăţii veşnice. Am vrut să câştigăm faimă, să ne realizăm, să fim cineva printre călători şi ne-am lăsat cuprinşi de valul posesiunii, iar din nişte simpli călători am devenit autohtoni. Am vrut să clădim cât mai multe, să agonisim cât mai mult, să ne ridicăm deasupra celorlalţi, inconştienți de faptul că încălcam regulamentele călătoriei, că ne îndepărtam de ţinta propusă. Ne-am lăsat atraşi şi momiţi de celelate aspecte din jurul drumului, dar cu toate acestea timpul a zburat şi nu ne-am mai putut întoarce într-o zi apusă pentru a mai putea schimba ceva. Astfel, intrând în noul anturaj din timpul călătoriei am ajuns şi noi ca Iona, dornici să ne schimbăm destinaţia, fugind de responsabilităţi. Prin neglijenţă, prin spiritul critic şi prin comportamentul greşit, ne-am îngrădit în propria trăsură de pe drumul nostru. Am devenit călători cu două tipuri de regulamete: unul rău şi unul bun. Poate am ajuns până în acel punct în care nu am ştiut încotro să ne îndreptăm, doar îi puteam vedea pe alţii înaintând hotărâţi, dar noi nici măcar nu puteam să pornim din loc.
Nu ştiu cum arată viaţa ta, nu ştiu dacă până aici călătoria te-a obosit sau nu şi nici nu ştiu ce fel de călător eşti. Dacă într-un moment de epuizare ai văzut vreun loc pe drumul călătoriei mai frumos de locuit decât Cetatea Eternă de la capatul alergării, te sfătuiesc să te opreşti. Dumnezeu ştia că vei porni în această călătorie şi ţi-a oferit cele necesare, de aceea nu te lăsa momit de bogăţiile din jur. Chiar El a spus să nu ne strângem comori aici jos pe pământ, ci să strângem comori care vor dăinui veşnic. Sunt convinsă că adesea drumul pe care l-ai parcus nu a fost uşor, poate chiar ai vrut să renunţi, dar vreau să te încurajez şi să îţi spun că Însuşi Dumnezeu veghează asupra ta. Îţi ştie eşecurile ce le-ai avut până aici, dar nu te vrea robit de trecut, deci priveşte cu deplină încredere spre viitor şi profită de timpul călătoriei pentru a-i îndruma şi pe alţii să alerge spre Casa Tatălui. Asigură-te că eşti un simplu călător care îşi caută Patria de sus, cetatea viitoare şi care aşteaptă să se întâlnească cu Îndrumătorul său.

« Mulţumirea - rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu

Înconjurat de mulțime și totuși singur »