Mulţumirea - rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu

23 Iulie 2017 - Luminita Marinescu


Străbat cu paşi grăbiţi supermarketul, lăsându-mi gândul să hoinărească prin istoricul zilei, când deodată un ţipăt strident întrerupe brusc conexiunea miilor de gânduri. Mă uit în dreapta mea şi dau cu ochii de o feţişoară furioasă, pe obrazul căreia curgea şiroaie de lacrimi. Un băieţel voia un trenuleţ în loc de maşinuţa ce o primise. Aşa de mare îi era nemulţumirea încât mămica lui nu reuşea nicicum să-l oprească din plâns. M-am gândit că există atât de mulţi copii care şi-ar dori măcar o maşinuţă din hârtie şi nu o au, pe când noi suntem aşa de nemulţumiţi de ceea ce avem sau primim.
Nemulţumirea este ‘doamna’ cea mai întâlnită în zilele noastre. Nici nu ieșim bine din casă şi ne întâlnim cu ea pe stradă. O vedem la şoferii care aşteaptă la cozi interminabile și semafoare roșii, în autobuze, când oamenii își dau coate ca să prindă loc, în magazine, când oamenii dau nerăbdători din picior, poate, poate o să observe vânzătoarea și o să se miște mai repede. Lista ar putea să continue la nesfârșit, de la partenerul de viață pe care ni-l alegem cu drag, dar care acum parcă face totul pe dos, la copii, carieră, mașină, casă, felul în care arătăm, prieteni, etc. Nemulțumire la tot pasul; tot timpul ne dorim altceva decât ceea ce avem, tot timpul vrem să fim altceva și parcă nimic nu ne mulțumește. Nemulțumiți de noi înșine și de cei din jur, nemulțumiți de darurile pe care Dumnezeu le lasă din belșug asupra noastră.
Îmi aduc aminte cu plăcere de cartea care mi-a schimbat adolescenţa: “Secretul Mulțumirii” de Harriet Lummi Smith, pe care o recomand tuturor oamenilor care au uitat să se bucure de lucrurile mărunte din viață. Pollyana, micuța orfană din poveste, și-a dorit tare mult o păpușă cadou de crăciun, în schimb a primit o pereche de cârje. Reacția ei – “waaw e minunat că nu am nevoie de o pereche de cârje și sunt mulțumitoare că sunt sănătoasă!” Să poți mulțumi chiar și pentru o pereche de cârje când nici măcar nu ai nevoie de ele și-ți dorești din toata inima o simplă păpușă?
O inima nemulțumitoare ne face oameni reci, ursuzi. Am uitat să ne bucurăm de lucrurile mărunte ale vieții, de ceea ce ne înconjoară. Tânjim mereu după mai mult și uităm să mulțumim pentru ceea ce avem. În Efeseni 5:20 spune: “Mulțumiți întotdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” Ce înseamnă “toate lucrurile”? Toate înseamnă și cele mari, dar și cele mai mărunte și neînsemnate lucruri din viața noastră. Când ai mulțumit ultima dată lui Dumnezeu că poți mirosi o floare sau că poți înghiți și astfel te poți hrăni? Când ai spus ultima dată “Tată, mulțumesc că pot zâmbi”? Niciodată n-am înțeles de ce trebuie să așteptăm să fim trecuți prin încercări ca să învățăm ce înseamnă cu adevărat mulțumirea. De ce trebuie să pierdem un părinte ca să-l putem prețui pe celălalt, de ce trebuie să fim bolnavi ca să prețuim sănătatea, de ce trebuie să trecem prin lipsuri ca să putem aprecia ceea ce avem?
Îmi doresc să putem privi în fiecare dimineață cu mulțumire că ne putem ridica din pat și ne putem trăi viața într-o țară în care domnește pacea și-mi doresc ca în fiecare seară să putem privi înapoi cu recunoștință pentru tot ceea ce am reușit să facem și pentru tot ceea ce am primit în ziua respectivă. Ia-ți câteva momente și gândește-te la următoarele aspecte:
…ești nemulțumit că trebuie să faci curat în atâtea camere? – alții nu au nici măcar o cameră unde să-și odihnească capul…
…te obosește grija părtinților? – ce n-ar da un orfan să-și strângă măcar o dată părintele în brațe…
…te enervează că iar trebuie să mergi la lucru? – sunt mii de oameni care își caută un loc de muncă…
…nu-ți ajung banii să mergi la film? – alții nu au bani nici măcar pentru o pâine…
…ești nemulțumită de copii tăi? – sunt mii de cupluri care și-ar dori măcar un copil…
Faptul că avem mult mai mult decât avem nevoie este doar meritul Domnului, este doar bunătatea Lui nemărginită față de noi, niște făpturi atât de mici și neînsemnate.
Putem fii mulțumitori chiar și în suferință? Apostolul Pavel ne dă răspunsul în Filipeni 4:11-13 “…căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte”
Atunci când treci prin încercări și suferințe ai două opțiuni, fie privești partea plină a paharului și-ți pui toată încrederea în Dumnezeu știind că “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28), fie privești partea goală și te plângi tot timpul, iar pe deasupra lași sufletul să fie cuprins de sentimente pline de frustrare, negativitate, respingere, depresie.
Mulțumirea vine atunci când înțelegem că ceea ce are Dumnezeu pregătit pentru noi este mult mai bun decât ceea ce ne dorim noi.

Traiește din plin ceea ce este bun din fiecare moment și vei vedea schimbarea din viața ta!







« Lecţiile profunde ale vieţii

Simpli călători »

Ne-ar placea sa intri in contact cu noi pe