13 Octombrie 2016 - Mihaela Tarmure

Ioan, acela pe care îl numim Botezătorul, a fost ales de Dumnezeu pentru o lucrare specială. Menirea vieţii lui a fost să pregătească „calea Domnului”, să fie „glasul din pustie” care vesteşte venirea mântuirii şi şi-a împlinit această menire din plin. A vorbit oamenilor despre pocăinţă şi despre Acela care urma să vină după el şi Căruia el nu era „vrednic să-I ducă încălţămintele”. Plin de îndrăzneală a predicat oamenilor şi i-a botezat spre iertarea păcatelor. Se pare că ştia foarte bine ce avea de făcut, că-şi cunoştea bine chemarea şi lucrarea, şi a rămas credincios lui Dumnezeu până la moarte. Cu toate acestea, Ioan a avut un moment de ezitare, de îndoială şi de frământare în ceea ce priveşte planul lui Dumnezeu şi modul Lui de-a lucra în acea vreme. Aflat în închisoare, Ioan a auzit despre toate lucrările pe care le făcea Isus, cum că orbii îşi căpătau vederea, șchiopii umblau, leproşii erau curăţiţi, surzii auzeau, morţii erau înviaţi şi săracilor li se propovăduia Evanghelia (Matei 11:5), dar se pare că lucrul acesta l-a pus pe gânduri pentru că şi-a trimis ucenicii la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”. Nu cu mult timp în urmă, cei doi stătuseră faţă în faţă în apa Iordanului, unde Ioan Îl botezase pe Isus la insistenţa Acestuia, pentru că se văzuse prea mic şi neînsemnat să-L boteze pe fiul lui Dumnezeu. Ioan văzuse cerul deschis, văzuse Duhul lui Dumnezeu în chip de porumbel pogorându-se peste Isus, auzise chiar glasul lui Dumnezeu din cer care spunea despre El: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea”. Ce se întâmplase între timp? De ce oare Ioan, care ştiuse foarte bine cine este el şi care-i este chemarea, care ştiuse foarte bine cine este Isus, îşi trimite acum ucenicii cu această întrebare? Să fi fost influenţat de atmosfera închisorii, să fi căzut sufletul lui în capcana deznădejdii şi-a îndoielii? Răspunsul dat de Isus pare ciudat: „ Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire”, dar clarifică puţin lucrurile. Ceea ce-I spune Isus, de fapt, sună cam aşa: modul Meu de-a lucra e diferit de felul în care gândeşti tu, dar ferice de tine dacă te vei încrede în Mine şi vei accepta voia Mea aşa cum este ea. Ioan crezuse că Isus va izbăvi poporul evreu de sub asuprirea romană, dar planul Lui avea în vedere întreaga omenire. Ioan nu se aşteptase ca Isus să facă ceea ce făcea. Toate aşteptările lui au fost diferite, iar Isus tocmai acest lucru îl subliniază prin răspunsul Lui. Cu toţii traversăm momente în viaţă când ceea ce cândva ne era clar, poate deveni confuz. Sunt clipe în care putem fi influenţaţi de „închisorile” în care ne aflăm şi întunericul minţii noastre se poate adânci. Aşteptările noastre nu par să se concretizeze în împliniri. Modul lui Dumnezeu de-a lucra nu e modul anticipat de noi. Isus vine şi-n dreptul nostru şi afirmă aceleaşi lucruri spuse lui Ioan. Prin urmare, nu respinge ceva doar pentru că tu crezi că Dumnezeu nu lucrează decât într-un anume fel. Nu te îndoi că voia Lui e bună, perfectă şi desăvârşită, chiar dacă tu vezi altceva. Nu-L împiedica să lucreze sau să te binecuvânteze doar pentru că gândurile tale sunt diferite de ale Lui. Încrede-te în El şi-n modul Lui de lucrare, indiferent de ceea ce crezi, simţi sau gândeşti şi atunci va fi ferice de tine.

« BINELE ŞI RĂSPLĂTIREA

Caut un om… »