06 Iulie 2015 - Alina Jian

Când simți că îți fuge pământul de sub picioare, când simți că lucrurile care înainte erau stabile, acum nu mai sunt, trebuie să știi un singur lucru: Dumnezeu este locul tău de scăpare, Hristos este singura persoană stabilă din viața ta. Prietenii sunt pentru un timp, relațiile sunt pentru un timp, chiar și locuința pe care o avem este temporară. Toate le avem pentru o anumită perioadă de timp.
Pare destul de greu să renunți la persoanele pe care ți le-a dat Dumnezeu, la locurile pe care tocmai El ți le-a pregătit dinainte, dar toate acestea se întâmplă cu un anumit scop și fac parte dintr-un plan. Ce fel de plan? Încă nu l-am văzut, dar știm că finalul va fi unul fericit. 
Schimbările care apar pe parcursul vieții noastre pot influența în bine sau în rău. Totul depinde de atitudinea și de scopul pe care îl avem. Dacă viața noastră este călăuzită întrutotul de divinul Creator, atunci e mai mult decât probabil, e ceva sigur, că tot ceea ce tu faci Îl va proslăvi pe El. Dincolo de toate acestea rămâne un singur lucru, care nu se schimbă niciodată și care nu este limitat de timp: dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare, încât Și-a jertfit unicul Său Fiu. O dragoste atât de mare nu are termen de comparație și nu poate fi înlocuită vreodată, ea va dăinui pentru totdeauna.
De multe ori când te simți apăsat, când simți că pe umerii tăi se află o povară mult prea grea, o povară care te depășește, atunci trebuie să faci următorul lucru: trebuie să renunți la tine și să te concentrezi asupra Lui. El este Cel care poate să te scoată din cele mai grele situații, El este Cel care poate să-ți dea liniștea de care ai nevoie atunci când în jurul tău e neliniște, atunci când simți că “agitația” a atins cote maxime.
Pace, liniște, siguranță? Sunt elemente necesare supraviețuirii pe care doar o singură Persoană ți le poate garanta. Cine ar putea fi acea Persoană? Este chiar El, Cel care te-a creat și care cunoaște fiecare nevoie a ta. Este El, Creatorul.

« Suflete și daruri

Unde vei fi în veşnicie? »