BINELE ŞI RĂSPLĂTIREA

26 Septembrie 2016 - Voichita Codrea


Mă străduiesc să fac un bine celui care are nevoie de el şi îl fac cu multă dăruire, dar mă doare când îmi răspunde cu mult rău la binele făcut. De ce îmi răspunde? Nu am nevoie de nici un răspuns! Dar, dacă tot vrea omul să răspundă binefăcătorului său, de ce răspunde cu un mare rău?
În ultimii ani m-am confruntat cu multe situaţii de acest gen, aşa că m-am pus să analizez motivul unui asemenea comportament, momentul, locul şi rezultatul unor astfel de situaţii. Am fost dezamăgită. Oamenii parcă se simt mai “împliniţi” făcând un mic rău, lansând o minciunică, o bârfă mică, o interpretare răutăcioasă. Ce plăceri ?! Ce satisfacţii?! …Şi m-am întrebat ce-i de făcut atunci când mi se cere să fac un bine? Să răspund solicitării sau să încetez în a mă implica în nevoia cuiva? Răspunsul l-am găsit în Biblie:
 “Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, atunci când poţi să o faci” Prov. 3:27,
căci
 “El va răsplăti fiecăruia după faptele lui” Isaia 59:18,
iar
 “Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat”Iacov 4:17.

O, Doamne, mă păzesc de atâtea păcate, dar înfăptuiesc unul nefăcând un bine atunci când cineva are nevoie de el, când pot să-l fac şi este ocazia potrivită de a Te asculta şi prin acest mod.
M-am rugat Domnului sincer şi El m-a făcut să înţeleg, m-a trezit la realitate:
-cât bine mi-a făcut Dumnezeu în fiecare zi din viaţă;
-cum m-a păzit în atâtea situaţii grele şi m-a scăpat din atâtea primejdii;
-cum a răspuns cu vindecare la boli fizice, cu alinare la durerea sufletească,
-cum mi-a pus cuvinte pe buze atunci când trebuia să vorbesc,
-mi-a împlinit dorinţe, mi-a purtat grijile zilnice,
-mi-a ascultat rugăciunile, m-a atenţionat de atâtea ori, mi-a trezit conştiinţa şi mi-a deschis ochii,
-m-a mântuit trimiţându-L pe Isus Hristos să moară pentru mine, să-mi ierte păcatele, să-mi curăţească sufletul prin sângele curs la Golgota şi a acceptat toate acestea din dragoste.

O, Doamne, cât sacrificiu! Câtă dragoste, câtă bunătate, câtă răbdare! Şi cum Te-am răsplătit eu oare? Cum am răspuns eu la tot ce ai făcut Tu pentru mine? Oare câtă durere ţi-am provocat tratând cu indiferenţă sacrificiul Tău? Ce pot să fac acum? Pot să compar o mică faptă bună cu sacrificiul suprem? Niciodată!
Doamne bun, te rog iartă-mă, primeşte recunoştinţa şi mulţumirea mea din toată inima şi dă-mi putere să Te urmez făcând binele întotdeauna cu dragoste, câştigând şi prin acest mod suflete pentru Tine!

« Atitudinea potrivită

Modul Lui de-a lucra »