20 August 2016 - Dani Toma

Și corbii râd, metaforic vorbind! Fac aceasta deoarece ştiu că Dumnezeu le poartă de grijă, că nu vor duce niciodată lipsă şi că nu au nici un motiv de îngrijorare. Deşi nu au semănat nici măcar odată în viaţă, au ştiut că nu vor duce lipsă de hrană niciodată.
Şi-atunci de ce râd câteodată? Râd când ne văd pe noi negri de îngrijorare, tremurând de frica zilei de mâine şi trăindu-ne viaţa pe baza principiului văduvei din Sarepta: azi o turta de făină şi mâine murim. Râd pentru că ne-au auzit citind că Domnul e Cel care ne poartă zilnic povara (Ps.68:19), dar ne văd mereu aplecaţi sub poverile noastre, uitând să ne ridicăm privirea spre Domnul care ni le ştie pe toate (Mat. 6:8).
Suntem de râsul corbilor şi-atunci când ştim că înaintea Dumnezeului nostru nu există nici o boală care să nu poată fi vindecată, dar cu toate acestea alergăm îngrijoraţi la uşile tuturor spitalelor din România, şi nu numai, mai ales atunci când aflăm de vreun cancer sau mai ştiu eu ce altă boală dintre cele moderne.
Corbii râd pentru că ei nu se îngrijorează, deşi nu au citit niciodată să nu facă acest lucru, pe când noi trăim această stare, deşi Cuvântul Scripturii a fost foarte atent să specifice să nu ne îngrijorăm pentru absolut nimic (Filip.4:6).
Corbii râd pentru că ei nu au calculat niciodată cantitatea de mană consumată de poporul evreu în perioda celor 40 de ani petrecuţi în pustiu, dar ştiu că au un Dumnezeu bogat care nu-i lasă să ducă lipsă. Noi în schimb ştim că Dumnezeu a avut de unde să le dea 87.840.000.000 litri de mană în cei 40 de ani (un omer este egal cu trei litri) şi cu toate acestea ne trăim viaţa ca şi când n-ar fi în stare să ne poarte de grijă.
Corbii mai râd şi atunci când ne văd alergând după un ghiul de aur aici pe pământ, în timp ce Dumnezeu a pregătit pentru noi străzi de aur în cer. Şi asta se întâmplă, cred eu, pentru că avem acea mentalitate greşită conform căreia cerul e pasărea de pe gard şi ce avem aici e pasărea din mână. Însă, credeţi-mă, într-o zi pământul cu tot ce este pe el va arde (2 Petru 3:10) şi-atunci chiar vom pierde tot ce am încercat să ţinem în mâini.
Ce-am putea face pentru a închide gura corbilor? În primul rând să credem adevărul biblic că Dumnezeu este în controlul oricărui lucru şi că indiferent ce se întâmplă în jurul nostru El este în stare să ne poarte de grijă, chiar dacă ni se taie 25% din salariu sau dacă cresc preţurile la gaz, benzină şi energie electrică, chiar dacă se scumpeşte chiria, sau am rămâne fără loc de muncă.
Apoi, am mai putea opri corbii din râs aducând motivele noastre de îngrijorare la picioarele Domnului şi lăsându-L pe El să se ocupe de ele. Căci aşa cum a potolit furtuna pentru ucenici sau cum a vindecat-o pe soacra lui Petru, ori aşa cum a înmulţit cinci pâini şi doi peşti că a fost suficient să hrănească cinci mii de oameni, tot aşa poate potoli furtuna prin care avem de trecut, ne poate vindeca boala sau poate face ca puţinul nostru să fie de ajuns.
Cred însă că atunci când corbii ne vor vedea alergând pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi străduindu-ne să ne strângem o comoară cât mai măreaţă în cer, vor înceta şi ei să râdă şi ne vor privi drept exemple de încredere în Tatăl ceresc, care ştie să vină în întâmpinarea oricărei nevoi cu care ne-am confrunta.

« Şi să-L cunosc pe El!

Voia Ta, Doamne, nu voia mea! »