PRISOSUL INIMII

15 Mai 2017 - Voichita Codrea


”vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:36-37.
De fiecare dată când citesc acest verset, mă trec fiori... mă opresc în dreptul lui și trec la ”analize”... cum și ce am vorbit azi, ieri sau zilele trecute.... cum și ce voi face ca să-mi corectez vorbirea...
 În contextul în care Isus a făcut această afirmație este prezentat foarte clar faptul că vorbirea noastră vine din inima noastră. Astfel dar, cine are o inimă rea, va avea la îndemână tonul răutăcios, mereu acuzator, iar invidia și nepăsarea îl va face să treacă pe lângă durerea semenilor rostind vorbe rele; dar, cine are o inimă bună, va face în mod natural lucruri bune, va rosti cu plăcere vorbe de încurajare, va ajuta și va ridica pe cel aplecat sub poveri, și aceasta fără să facă un efort deosebit sau fără să aștepte laude.
 Scoasă din context, această afirmație prezintă faptul că vom da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vom fi rostit, adică pentru cuvintele rostite inutil, care nu folosesc la nimic, vorbe goale...
Înțeleg acum că vorbirea mea trebuie corectată nu doar în faza rostirii ei de pe buze, ci în adâncul inimii, ”căci din prisosul inimii vorbește gura” Matei 12:34.
Din fire suntem oameni înclinați spre rău, dar Dumnezeu, Olarul inimii, este Cel ce poate schimba inima noastră rea într-o inimă bună atunci când ne dorim aceasta cu sinceritate. ”Căci Domnul își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” 2 Cronici 16:9.
”Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!” Ps.139:23-24.


« Îndrăznește să visezi!

Caut un om… »