Cum ţi-e sufletul?

19 August 2014 - Alina Jian


“Cum ţi-e sufletul ?” Iată  întrebarea ce mi-a fost adresată de curând şi care m-a pus pe gânduri. Pe moment nu am ştiut ce să răspund, pentru că m-a luat prin surprindere. Mi-am făcut timp şi m-am gândit că de multe ori când sufletul meu nu este bine nu îl bag în seamă sau îl pun pe lista de aşteptare, comparativ cu momentul în care, dacă trupul meu nu este bine apelez, poate, la medicamente ca să-şi revină la normal. Fac lucrurile ce ţin de suflet ca să fie făcute, dar nu stau să analizez de ce are nevoie sufletul meu mai exact. 
Poate că sufletul meu are nevoie de vindecare şi nu am ştiut unde să merg ca s-o primesc. Poate că are nevoie de revigorare. Poate că “îmi hrănesc” sufletul în mod necorespunzător, nu tot timpul de la sursa corectă, sau poate îl hrănesc cu prea puţin. Trebuie să învăţăm să ne hrănim sufletul din Cuvântul lui Dumnezeu, care este atât o hrana sănătoasă, fără E-uri, cât şi o apa care potoleşte setea, apa vieţii.
Sufletul tău are nevoie de “aer curat” ca să poată să respire. Sufletul are nevoie de timp cu Creatorul, un timp în care să laşi îngrijorările la o parte şi să te conectezi la Sursă. Poate nu ne dăm seama cât de important este să facem lucrul acesta sau poate ne gândim că, oricum o zi are numai 24 de ore şi dacă ar fi să mai stăm câteva ore în prezenţa lui Dumnezeu, ne va rămâne şi mai puţin timp pentru  celelalte nevoie ale noastre. Nu ne dăm seama de importanţa acestui timp cu Dumnezeu până în momentul în care sufletul nostru e complet epuizat şi cu ultimele sale puteri trimite un S.O.S în cer prin Duhul Sfânt.
Sufletul tău are nevoie de Dumnezeu. Sufletul tău are nevoie de rugăciune, dar are nevoie şi de un timp de linişte cu Dumnezeu. După ce ai adus toate gândurile, problemele şi rugăminţile înaintea lui Dumnezeu, fă-ţi timp să-L asculţi. Rămâi în tăcere şi fă-ţi timp să asculţi ce vrea să-ţi spună. Fă-ţi timp să-I mulţumeşti pentru că e mereu cu tine şi că nu te scapă de sub privirea Sa nicio clipă. Părtăşia cu Dumnezeu dă viaţă sufletului tău.
Vino înaintea lui Dumnezeu aşa cum eşti şi vei vedea că El te primeşte, indiferent de momentul şi locul în care te afli. Poate spui că nu e locul potrivit, că nu e momentul potrivit, dar vreau să-ţi spun că atunci când sufletul tău tânjeşte după prezenţa lui Dumnezeu, nu mai contează locul şi momentul. Aceste lucruri nu sunt esenţiale pentru El. El te vrea pe tine.
Proverbele 3:21, 22 spune: “Fiule, să nu se îndepărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău...” Să-I cerem lui Dumnezeu înţelepciune şi chibzuinţă, iar dacă le avem deja, să le păstrăm, pentru că ele aduc viaţă sufletului nostru.



« Dincolo de nori...

Ce este dragostea? »