13 Decembrie 2014 - Mihaela Tarmure

     Gândul la Crăciun, la sărbătoarea naşterii Domnului nostru Isus Cristos, mă duce spre pasajul din Luca 1:26-56, care mi se pare unul special. E pasajul în care ni se aduce vestea venirii pe pământ a Mântuitorului nostru şi modul în care urma să se întâmple acest lucru. 
Maria, o fată simplă din popor, dar neprihănită, e aleasă de Dumnezeu să fie mama fiului Său. Ştim de ce a ales-o şi pentru ce, însă pasajul acesta mă face să mă gândesc la ea ca om, ca persoană şi implicit la trăirile ei. Ca orice fată, sunt sigură că avea vise şi aşteptări. Pentru ea viaţa ar fi trebuit să aibe un traseu simplu. Era logodită, urma să se căsătorească, avea să devină soţie şi mamă şi... cam atât. Nu era puţin, ci mai degrabă un fapt obişnuit, normal. Ce n-a fost însă lucru obişnuit e întâlnirea cu îngerul Gavril, şi totuşi i se întâmplă ei.  O veste, cuvinte neînţelese atunci, frământări, întrebări...de toate acestea are parte tocmai ea. Visele ei simple se spulberă cu totul, pentru că nu se putea să fii însărcinată fără să fii căsătorită! Să se întâmple aceasta prin puterea lui Dumnezeu? Cine a mai auzit aşa ceva? Cui i s-a mai întâmplat?  De femei sterpe, care mai apoi au avut copii, s-a mai auzit, dar erau căsătorite! Ceea ce i se vestea ei era ceva total nou! Cu toate acestea, reacţia ei este extraordinară. Mă uimeşte ascultarea şi smerenia ei. Am impresia chiar, că a acceptat extrem de uşor voia lui Dumnezeu.  Scriptura ne menţionează că a fost tulburată de cuvintele îngerului, dar totuşi răspunsul ei a fost clar: ,,Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”  
      Să-ţi spună Dumnezeu lucruri atât de mareţe, să-ţi schimbe cursul vieţii în felul acesta şi tu să spui: Da.  E minunat! E chiar mai mult de atât, pentru că toate cele relatate până aici sunt încununate într-o cântare. O cântare de laudă, pe care numai Duhul Sfânt putea să o inspire. Inima ei e plină de pace şi de bucurie. Planul lui Dumnezeu este perfect. Voia Lui este desăvârşită. Acum toate frământările pălesc, toate temerile sunt înlocuite cu încredere în El şi toate întrebările îşi găsesc răspuns în El. A ajuns în acel loc al odihnei divine, unde doar laudele îşi au locul. 
   Şi noi putem ajunge acolo. Şi noi putem spune Da în dreptul nostru atunci când Dumnezeu vine să ne descopere planul Lui. Lucrul acesta implică o inimă sinceră şi deschisă, ascultare şi smerenie. Dar şi noi putem primi voia Sa cu bucurie. Iar când vom face aceasta, din inimile noastre va răsuna o cântare precum cea a Mariei: ,,Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele lui este Sfânt şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui... a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi.”   

« Iubind

Privind în urmă »