19 Iulie 2014 - Mihaela Tarmure

    Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi cu un scop, iar acest scop vine împreună cu o chemare. Suntem chemaţi să facem parte din marele Lui plan, să împlinim voia Lui şi să lucrăm împreună cu El. Slujirea începe cu o chemare. Tuturor ni se lansează această chemare, fără nici o excepţie! 
Acum, dacă ne gândim puţin, aceasta e o mare onoare. Dumnezeu, Creatorul universului, El care este Atotputernic şi Atotştiutor, ne invită să fim părtaşi la lucrările Lui. Nu, El nu are nevoie de noi! El vrea să ne implice în ceea ce face pentru că ne iubeşte şi pentru că vrea să avem parte de răsplătirile Lui.
Momentul şi locul chemării e diferit pentru fiecare. Cel care le alege este Dumnezeu, însă totul până atunci e o mare pregătire pentru noi. Să ne gândim la Moise, la Iosif, la Ieremia, sau la Pavel. Pregătirea şi chemarea fiecăruia pot fi tipare pentru noi. Cu cât o clădire e menită să fie mai înaltă, cu atât fundaţia îi va fi mai adâncă. Cu cât chemarea e mai mare, cu atât prelucrarea va fi mai mare.
Desigur, chemarea Lui nu e doar o onoare, ci este şi o mare responsabilitate. Dumnezeu ne implică, dar nu ne predă controlul şi nici nu doreşte să facem lucrarea Lui cu resursele noastre, indiferent că e vorba de înţelepciune, putere sau bunăstare materială. Lucrarea Lui Dumnezeu se face cu resursele Lui, cu înţelepciune venită de sus şi prin puterea Duhului Sfânt. Noi trebuie să rămânem smeriţi, să fim deplin ascultători de Dumnezeu şi să ne lăsăm învăţaţi şi călăuziţi de El.
Cei mai mulţi dintre noi, conştientizând dimensiunile şi implicaţiile chemării, suntem speriaţi. Aceeaşi oameni mari ai lui Dumnezeu, care au făcut lucrări deosebite, s-au confruntat şi ei cu sentimentul nevredniciei şi cu temeri. Majoritatea i-au spus lui Dumnezeu să caute pe altcineva. Noi trebuie să facem ceea ce Dumnezeu ne cere să facem. Să nu mai căutăm scuze de genul: ,,Nu pot. Nu ştiu. Nu am timp. E prea greu.” E ca şi cum I-am spune Domnului că nu ştie ce face când ne alege pe noi pentru o lucrare.
Toţi avem parte de o chemare, toţi suntem pregătiţi pentru ea şi toţi avem asigurat sprijinul lui Dumnezeu în acest sens. Haideţi să ne amintim că atunci când Dumnezeu ne cheamă, El nu ne cere niciodată să facem ceva ce nu putem face!

« Ce fel de creştinism trăim?

Autodisciplină, luptă şi priorităţi »