12 Septembrie 2016 - Mihaela Tarmure

„Nu contează ce ţi se întâmplă în viaţă, ci cum reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă.”Am auzit acest lucru de multe ori, fie rostit întocmai, fie cu alte cuvinte. Expresia nu e menită să diminueze sau să desconsidere intensitatea unor mari pierderi sau a unor drame, nici măcar importanţa unor realizări deosebite, ci să pună accentul pe atitudinea omului în faţa oricărei situaţii.
Da, suferinţa ta poate fi extrem de dureroasă, boala ta foarte grea sau pierderea ta de nedescris. Ni se întâmplă atâtea lucruri urâte tuturor, deopotrivă celor buni şi celor răi. Încercările nu aleg, nu trec pe lângă cei neprihăniţi. Mai devreme sau mai târziu, într-un mod sau altul, toţi parcurgem acest drum al suferinţei. Este indispensabil. Luptele tale cu ispitele pot fi foarte mari, dar dacă le vei împărtăşi cu alţii vei descoperi că şi ei au aceleaşi lupte ca şi tine. Acum, dacă tot trecem prin ele, dacă toţi suntem încercaţi şi găsim cel mai adesea că avem în comun acest lucru şi că nu suntem noi singurii încercaţi, ce anume face diferenţa? De ce unii cad, dar se ridică şi merg mai departe, iar alţii nu?
Pe de altă parte, în viaţă nu ni se întâmplă numai lucruri rele, ci şi bune. Poţi traversa perioade de mare succes şi de bunăstare din toate punctele de vedere. Sunt momente când totul îţi merge bine, eşti sănătos, eşti plin de bucurie, dar totuşi să existe puţină aroganţă sau smerenie în toate acestea. Ce face diferenţa?
Ce face diferenţa între tine şi alţi oameni? Poţi vedea cu ochii tăi cum doi oameni aflaţi în faţa aceleiaşi situaţii reacţionează diferit. Putem include orice aici, fie că vorbim de o problemă sau nu, oamenii reacţionează diferit. E adevărat că într-o oarecare măsură, lucrul acesta ţine şi de faptul că în realitate noi ca oameni suntem diferiţi, că fiecare avem un bagaj emoţional, intelectual şi spiritual care se reflectă în comportamentul nostru. Însă dincolo de toate acestea, atitudinea noastră are un cuvânt de spus şi el cântăreşte mult.
Atitudinea noastră poate decide mersul lucrurilor. Cum se va termina totul şi când, poate fi mult influenţat de noi şi atitudinea noastră. Nu vreau să las loc de confuzie aici şi să spun că Dumnezeu nu-Şi mai are controlul asupra vieţilor noastre, nu, doar că nici chiar El nu trece peste voinţa şi alegerile noastre. Dacă noi vrem să rămânem prizonieri ai durerii şi nu-L vom lăsa s-o vindece, El nu poate interveni. Dacă vom fi plini de mândrie, dacă ne vom purta ca şi cum ni se cuvine totul şi nu-I vom permite Lui să se reflecte în vieţile noastre ca Domn şi Mântuitor, El ne va lăsă în voia minţilor noastre.
Nu poţi şti ce aduce fiecare zi şi nu poţi şti cu exactitate ce impact va avea asupra ta ceea ce ţi se va întâmpla şi cum vei reacţiona. Reacţia ta va arăta cine eşti în acel moment, dar şi în cine, sau în ce te încrezi în astfel de momente. Atunci când priveşti spre alţii în termeni de comparaţie şi crezi că lor le e mai uşor, sau poate că ei sunt mai puternici, ar fi bine să te gândeşti că poate singurul lucru care face diferenţa între tine şi ei în faţa aceleiaşi situaţii, e atitudinea.
Atitudinea potrivită vine din smerenie, dintr-o relaţie sinceră cu Dumnezeu, dintr-o credinţă bine ancorată în El, dintr-o viaţă de rugăciune, dintr-o inimă curată şi o minte înnoită prin Cuvântul Lui. Atitudinea potrivită este cea plăcută de Dumnezeu şi ea trebuie întreţinută, dezvoltată şi exersată.

« Voia Ta, Doamne, nu voia mea!

BINELE ŞI RĂSPLĂTIREA »